Sfâșiat între cinism și elegie. Fiecare rând este o formulă perfect șlefuită, îndelung cumpănită. Pentru a se apropia de cuvinte,. Pentru a se deversa în ele, nu pentru a satisface un lector exigent. Cioran nu se așează în arena gândirii pentru a se lăsa privit cu nesaț de spectatori. Nu simte nevoia - impulsul de a scrie pentru ceilalți. Nu simte nevoia unor explicații. Deși revine mereu și mereu asupra aceleiași teme.

Ironia este o marcă a stilului postmodern. Ea vine din teama de patetism şi aruncă în baia deriziunii orice poate părea, la un moment dat, grav, bombastic, fixat, dat de Sus sau de jos, nu contează, tot ce poate fi impus ca regulă anistorică, orice pare că încearcă să ne spună cum stau lucrurile cu adevărat , în mod intrinsec , etc. Elita în concepţia lui Noica.

Din nou Iacarii la Clinceni.

O mie şi una de nopţi. Ca să nu se supere nici metafizica, nici teoria judecății. Jurnalul unei lupoaice de stepă. Să ne ferim de ura aceasta înăbușită, care pe mine, personal, mă seacă de energie! De fiecare dată când un om urăște România, simt că mă usuc de neputință. Când cineva gesticulează în fața mea, împotriva unui sistem de fapte împotriva căruia nu ridi.