10 Ianuarie 2018 in ganduri de elf. Avea plete lungi carliontate ,ochi tristi si murea pe o plajă cu nisip vulcanic. Murea artistic,cu pletele răsfirate printre scoici, rochia scăldată în valuri si bratarile de la glezna sunând precum șerpii cu clopotei.

Over mountains my mind shouts freely like a melody. Într-o zi mă gândeam la memorie. Nu este ca a maşinilor, să o poţi şterge. Poţi doar să o laşi să se prăfuiască, şi să îţi laşi viaţa cea nouă eu aşa îi spun să îşi urmeze cursul. Mai poţi să te faci că ai uitat, dar asta nu ajută prea mult, cui îi place să plângă pe la mesele străinilor? De parcă o minciună mai poate fura o speranţă care a murit în agonie! De parcă totul ar fi altfel dacă oamenii te zguduie şi îţi urlă în ureche. Ţi trăi în trecut! .

Nu te lasa invins de rau, dar nici cuprins de bine. Eşti inteligenţa şi frumuseţea pe două picioare! Un ecou lin răsună aceste cuvinte în capul meu, mirosul tău pe a mea pernă nu prea-mi dă voie s-adorm, iar urma bratelor tale din jurul corpului meu mă face să tremur de dor. Eşti inteligenţa şi frumuseţea pe două picioare! Fără tine nu pot, nu vreau, te iubesc prea tare! Cu si despre locurile de parcare - varianta sector 3.

Calea de la exterior inspre interior pare a fi cea mai lunga, desi pregatirile dureaza mai mult decat drumul, care se face intr-o singura clipita. Tu, prietene, unde ai ajuns acum? Certitudinea si stabilitatea. Locul caldutz si confortul cotidian. Garantie a stagnarii, dusmani ai evolutiei. Azi identic unui ieri, preambul al unui identic maine. Si deloc nu ma refer la ce e inafara ci la asteptari, la reactie si la abordare.