In O stare de spirit. Asymp; Lasă un comentariu. În teatru e un uşor iz de cafea şi un accentuat miros de parfum. Miros pe care-l simt de câte ori vin la vreun spectacol, miros ca de femeie, miros care-mi place la nebunie. Te rog să-mi dăruieşti un astfel de parfum măcar ducându-mă, din când în când, la teatru. În troleibuz miroase a sat. A pâine numai ce scoasă din cuptor şi a. Ca de la votka Spicuşor. Şi a mâini de muncitor. Afară, ploaia nu miroase a nimic. In O stare de spirit.

Nu fac show și nu fac dramă, merg pe muchie de lamă. În mine bat clopotele inimilor străpunse de voci obosite. De lipsa atingerilor, uitate, în cadre de film vechi, rătăcite. Lumi străpunse de aripile celor ce caută pași pe nisip în oceane infinite. Lipsite, uitate, străpunse, rătăcite, infinite, obosite. De ochi, de buze, de priviri, de cuvinte date printe site. În mine aleargă orice șoaptă de tine rostită. Încalecă orice privire aruncată pe mine, sfiită. Dacă nu ai fi avut nici o frică.