Ştiu că am fost cândva la grădiniţă, dar nu mai am aproape nicio amintire din acea perioadă. Nu mai ştiu nimic, în afară de faptul că grădiniţa avea o curte mică, plină de bălării, cu un bolovan mare în mijloc. În pauze ne urcam pe el şi făceam întrecere să vedem care are jetul mai puternic. N-am înţeles niciodată ce mecanisme ale memoriei au decis să păstreze această unică imagine.

Daca m-ati uitat cumva, sa va fie rusine! Eu sunt sebastian prisacaru. Joi, 13 decembrie 2007. Bătrâni care n-au ratat revoluţia digitală. Ma mai gandesc in ceea ce priveste renuntarea mea la a mai publica aici.

Scurtă introducere în viața Letiției Vlădescu. O ştiţi din Peretele , musical-ul de la Teatrul Metropolis. Letiţia provine dintr-o familie de muzicieni şi până să dea la Teatru a studiat vioara. Sora ei este pianista Cezara-Lucia Vlădescu. În prezent, pe Letiţia o mai puteţi vedea şi la Teatrul Mignon, dar şi la Operetă.

Lecţii de supravieţuire sau lecţii de tragere? Posted in Dilema veche. Un oraş american caută o nouă reţetă împotriva violenţei stradale. Cînd stadionul coboară în stradă. Despre ultraşi şi revoluţiile lor. Interviu cu Dinu Guţu, cercetător şi ultras. Mai multe feluri de a vedea filme. Înainte de toate se pune o amorţeală firavă în partea stîngă, sub coas.

Leaga o punte de alta. Timpul sta in loc,. Spatiile dintre cuvinte cad pe rand. Peste durerea ucigatoare a zilei de ieri.