Cand eram mica imi placea toamna. primeam blugi noi, o pereche de ghetute fancy, caiete frumoase, cu plaje insorite pe coperta, carti groase care miroseau a nou, ocazional, si un creion mecanic Rotring de 0,5 sau 0,7 cu care ma fandoseam prin clasa.

De doua zile stau doar intr-un picior. N-am patit nimic, este hotararea mea! Aveam o fotografie in care apaream eu uitandu-ma intr-o fotografie. Iar in fotografia din poza eram tot eu uitandu-ma la o alta fotografie. Si tot asa, pana cand ochiul meu nu mai distingea nimic. Acum stau si ma-ntreb, in momentul asta cand privesc imaginea, mai exista sau nu un eu care se uita la mine? Sunt trist. Si stiu c-atunci cand se intampla astfel,. Iar Sorii cei de aur in noapte neagra se preschimba.

On august 18, 2009 by aghiutzagol. Aveam in jur de opt ani. Pe Labirint, strada unde am locuit cu parintii pina in 1972, iar bunicii au rezistat pina in 87 cind veni buldozerul peste ei, majoritatea curtilor erau lungi si inguste. Oke, sa revin la curte, casa si ocupantii ei.

E început, secundă infinită, E soare și pământ, creație-mplinită, E peste lumi și vreme silabă nerostită, E infinitul vremii și vremea infinită. Fly Fairy, Fly! Sometimes, something, somewhere.

Rugăciuni 13 marţi în cinstea Sfântului Anton de Padova. Nu stiu de ce mai vii pe aici ca sa ne incurci. Mai mult te-ai plimbat pe aici decat ai muncit! Coridorul era plin de oameni care asteptau sa depuna actele. Undeva intr-un capat al holului, un barbat mangaia discret mainile femeii de langa el. 27 aprilie 2015 de antiqul.

Începând de azi, voi posta pe noua adresă. Blogul acesta va rămâne deschis, nu o să mut conținutul în noul spațiu ci este posibil să reiau anumite subiecte în mod mai organizat și cu mai multe informații. Vă aștept deci pe www. Empezando desde ahora, los posts se haran el la nueva direccion.

Înscrieri aRtelier de idei, 2017-2018. A venit toamna și așa cum ne-am obișnuit, încep înscrierile la aRtelierul de idei. Anul acesta împlinim 10 ani de aRtelier și uitandu-ne în urmă, ni se umple sufletul de bucurie la vederea a zeci de chipuri zâmbitoare de copii, părinți, bunici.

Artification blog de pus în ramă. Blog de pus în ramă. Crăciun din secolul al XIX-lea. El vine să îşi ascundă pantofii abia cumpăraţi în biroul nostru,. Aşează cutia lângă pungile cu ceaiuri din care bem zilnic. Pleacă val-vârtej, aşa cum a intrat. Stau la fereastră şi privesc trecătorii cu pantofi uzi. Pasageri prin lume, cu feţe triste ca vremurile grele. Pe care le trăim; unii vorbesc la telefon, sunt în altă parte. Văd clar prin el,.

On March 4, 2016 by artificiality. Un gand crispat, un zambet pofticios, o ploaie obscura, un apus rosiatic, o privire languroasa, o lacrima de tristete.