La 12 ani fugim după zmee. Pe urmă fugim după sufletul nostru de copil. Nu știu dacă ne pregătim de primăvară sau de iarnă. Acum câteva zile îmi admiram trandafirii înmuguriți și mă gândeam că peste putin timp va înflori caisul. Inițial publicat pe Sweet and Salty.

Cand lipsesc cuvintele, imaginile ne vorbesc. Nu, nu cred deloc în imuabilitatea ființei! Este posibil să nu mai fim ce am fost ieri? Aș vrea să cred că nu mai sunt cea de acum.

Sub doi brazi s-ascunde-o stea.

Text publicat prima dată pe Webcultura. Lucrul acela, pe care îl căutăm cu toții în permanență și pare că nu reușim a-l găsi vreodată. E acel lucru pe care îl simți în prima dimineață de primăvară adevărată; atunci când, după o rece, înghețată și îndelungată iarnă, soarele se arată mandru, în toată splendoarea sa și simți cum ți se dezmorțește trupul, dar mai ales, cum ți se încălzește sufletul.

Si cu Oprea zece care-i si intrece. Cu televizorul de-a mintit poporul. Si cu interesul care-i poarta fesul! Si cum merg asa agale,. Pe carare mai la vale,. La un colt de padurice. C-ar mai vrea si altceva! I-au dat vila cu piscina si masina cu benzina. Si guvernul cu de toate! .

În spatele unui lucru banal se poate ascunde o întreagă poveste. Nici nu pot să compar aceste trei luni minunate din an cu nimic. Îți mulțumesc! Septembrie 22, 2016.

Văd pe străzi chipuri și chipuri. Și deși sunt complet d iferite au ceva în comun. Frunți încrețite de visuri iluzorii. Ochi pierduți și pași robotici. Graba cu care vor să ajungă undeva. Nervozitatea că le scapă timpul printre degete. Nepăsarea cu care privesc înainte. Oare când vom deveni ceea ce vrea Dumnezeu să fim? Oare când vom merge pe străzi și n.