O parte din mine . Nu a părut rușinat, nu a evitat să-mi întoarcă salutul, pe scurt nu s-a comportat ca niciunul dintre cei pe care îi cunoscusem. M-a întrebat dacă vreau să mă alătur lor, însă m-am scuzat și i-am spus că aștept pe cineva. Mi-a făcut cunoștință cu tipa drăguță ce mă privea foarte atent. Se dovedise că era cea mai bună prietenă a lui. Mi-am spus că indiferent dac.

Dar tu ai brațe şi o inimă care ți se bate puternic în piept iar eu nu am nevoie de nimic mai mult de atât. Chiar dacă nu suntem sortiți pe vecie. Chiar dacă nu eşti al meu de păstrat. Chiar dacă nu eşti al meu de avut. Chiar dacă de noi s-ar alege cenuşa fiindcă n-am fi decât o explozie. Chiar dacă e doar o scânteie şi-un incendiu scăpat de sub control care se stinge până la urmă, dar în urmă lasă nimic viu şi doar tristețe. Nici n-ai să afli niciodată.

Recunosc faptul ca niciodata nu am stiut sa aleg un cadou potrivit pentru cineva. Nici macar pentru mine! De cele mai multe ori m-am rezumat doar la flori,hainute sau parfumuri.

Cu picioarele pe umerii lui, nu pe pământ. When we met I was this annoying, selfish person, I did not care about anything around me and when I was given kindness I ran away. Good was a weird feeling to get familiar to, people used to let other people down all the time. I did not get it, I did not get you, so I left.

Cum te-ai descrie intr-o relatie, prin prisma relatiilor trecute? Cam ambiguu raspunsul de la intrebarea 14. Te-ntreaba cum esti tu intr-o relatie. Mhm I-am raspuns eu scurt si taios, dar cu zambetul pe buze, voiam intr-adevar sa-l incurc putin. Asta e raspunsul tau? Am scris prea mult despre relatii in timpul liber, deci da. Asta este raspunsul meu retrospectiv si oficial. Cine a fost Sisif? Ei bine, acesta a fost Sis.

Un bărbat s-a gândit să scrie cea mai sinceră scrisoare, adresată tuturor bărbaților, pentru a le explica unde greșesc atunci când abordează o femeie și ce înseamnă pentru acestea bărbatul ideal sau un bărbat adevărat . Cum arată bărbatul ideal? February 8, 2015.

Sunt un diamant aruncat in ocean. In loc sa intorc in giratoriu, am decis sa merg mai departe, sa privesc drept inainte, sa nu imi pese de vocile de acasa care ma striga sa vin inapoi. Din egoism, imi spun ca este dreptul meu sa aleg cum imi scriu soarta. Chiar daca dorul de acasa este, uneori, intr-adevar dureros. Traiesc ceva ce imi este deja scris sau imi astern calea. Orice ar fi, imi imbratisez soarta si sunt impacata cu mine insami. Prin urmare, sunt fericita. Cat ma va tine? In lume.