Un alt invitat cu o poveste interesantă a fost prezent în cadrul Serilor FJSC la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, din cadrul Universităţii din Bucureşti. Nu a urmat o facultate de profil, a încercat mai multe meserii şi ulterior a absolvit Facultatea de Management.

Tot mai sus, pana gust norii. Invat sa traiesc, ca sa primesc aripi. Cand sting televizorul, incep sa gandesc. Cam asa e si cu muzica tare din casti, pe care o ascult ca sa imi asurzesc constiinta. Nu stiu de ce am vrut azi sa scriu. Ba da, tocmai am zis in titlu. Incepusem sa imi aud mintea. Vinerea seara nu ma uit la tv. N-am sa ma schimb din ce am devenit. Poate ar trebui sa fie mai multe vineri seara pe saptamana.

Acum jumătate de an n-am avut curaj să public textul ăla. Trecuse o lună de când îl ascultam ca o adolescentă întârziată, obsedată de poezia și ritmul muzicii sale, de degetele sale lungi pe griful chitarei și extaziată de fenomen, în ansamblu. Îl descoperisem cu vreo două luni înainte ascultând Eclectic. Era semiobscur și aveam un sentiment hipsterish, așa, c-am dat de aur. Nu suna ca nimic ce ascultasem eu înainte.

În autubuzul 27, din boxele vechi și obosite, care mai mult bâzîie, cântă Smiley. 8211; Fiți drăguță, e vreun mall pe aici? 8211; Un mall? 8211; Și e departe? 8211; Probabil.