A fost odata ca niciodata, precum s-a povestit. Marți, 8 ianuarie 2013. O gură de aer proasăt într-o lume în care valorile.

Atunci ploua cu poem peste fluturi. În anii aceia, sufletul meu și-a dăltuit pentru totdeauna trăsăturile; și-a măsurat lungimea aripilor sale. Va astept in casa noua, aici nu voi mai posta . Bye bye, Atunci ploua cu poem peste fluturi, adio, inima de Lorelei. esti parte din sufletul meu de copil. Sa ne citim cu bine! 4 the last time, Lorelei.

8222; Știu că era o fată frumoasă, am conștiința frumuseții ei fără s-o pot descrie. În ce chip mi se întoarse dorul de părinți. Mamei i-a luat un timp să mă recunoască. Am visat nuntă noaptea trecută, acum două vise, a fost o bicicletă în noapte, ți se pare firesc. La ce bun? Sâmbătă, 11 iulie 2015.

Tu să nu te tragi cu mine de şireturi, întrucât eu mă port desculţ. In Scriu mereu, ca sa cresc mare. Pix fară pastă, busuioc și levănțică, soare fără mâneci, castraveți, alb, laptop și post-it-uri, buzunar, gel de duș Nivea, cărți înghesuite, pijamale, roșii congelate, vopsea Henna, concediu, glezne subțiri, șlapi, curcubeu fără culori, parfum Aloe Vera for men. Noi doi avem ceva în comun.

Îmi las sentimentele să curgă prin fluviul din peniță. Scurs de pe partiturile timpului de. Să știi că rigla pe care o porți permanent în geantă ca să măsori pe ascuns nasurile bărbaților și distanța dintre ochi ca să fii sigură că se potrivesc idealurilor tale de frumusețe nu-ți folosește. Ei sunt oameni, nu figuri geometrice. Și apropo! De ce crezi tu că munții nu sărută niciodată cerul? Am să înfund cerul.

Şi îngerii plâng cu lacrimi reci. Cu o aripa stanga iti mangai usor cuvintele sa simti cu adevarat tacerea. Azi e sfarsitul la tot ce am inceput. La tot ce am inceput IMPREUNA,. Azi a venit timpul sa dam totul uitarii. De azi nu mai tac,. Nici nu mai plang,ci doar TRAIESC. Cu ochii plini de stele,. Caci stiu ca fiecare sfarsit. Duminică, aprilie 29, 2012.

8220;Inflorise batranul cires, iar eu stateam rastignit sub el, in iarba moale si deasa, rasfoindu-i cu privirea milioanele de flori albe, care se strangeau intr-un mare buchet pe cerul albastru. In ramuris, aproape de varf, stateau la taifas, facand ca la un semn cirese rosii din florile albe, Dumnezeu si Sfantul Petru. Priveau lumea de sus, din ramurisul ciresului care tot crestea de o suta de ani.