O încercare de trăire a scriiturii pe propria piele. Raportul dintre sunete şi culori este direct proporţional cu cel dintre viaţă şi post-viaţă. Moartea este o metaforă brutală pentru spaima de necunoscut.

Stau si privesc cerul e innorat, soarele nu se mai zareste. Desi nu il vad eu stiu ca exista undeva ascuns dupa norii negri si grosi. De multe ori m-am gandit ca unele probleme si greutati pe care le-am intampinat de-a lungul vietii nu se vor rezolva niciodata. Tu nu te-ai gandit la fel? Nu ai trecut prin situatii in care nu gaseai nici o umbra de speranta? Nu te-ai intrebat deseori de ce se intampla unele lucruri in viata ta? Ce scop au ele? De ce asteptam sa faca altcineva ceea ce putem face noi? Priet.