Nimic din ce-i omenesc nu mi-e strain. Te intorci de la o sedinta cu tine insuti. Dimineata te izbeste un zumzet care parca iti da un pumn in ochi. Soarele, zgomotul, lumea asta exterioara, patrund abuziv in starea ta de somnolenta. Langa tine, te surprinde un miros de tanar si cald. Spatele ei gol te saluta, sfidand oarecum buimaceala ce inca iti predomina gesturile. Iti treci mana prin par parca ascunzand cu podul palmei primele fire de par alb, scurte si obraznice.

Atenţia şi luciditatea nu omoară voluptatea reală. Ce e cu voluptatea? THE Story - English version. Am fost rugat să le aduc la masa dumneavoastră, zise, nedându-i posibilitatea de a replica ceva, orice. Parcă presimțirile lui se adevereau și inima începu să-i galopeze când deschidea febril plicul. O cameră de hotel? Îmi place să gătesc, știai asta? Te rog, nu te gândi că îmi vei scoate tu gărgăunii din cap, că c.

Ca nu găsesc resurse sa-mi vindec sufletul. Ca nu reușesc sa vad lumina de la capătul tunelului. Si cu sufletul făcut bucăți, te intrebi cât din ce ai crezut ca ai trăit a fost de fapt adevărat. Oare ce spuneau toate cuvintele nespuse? Oare tăcerile au însemnat ce ai simțit tu? Se zice ca timpul le rezolva pe toate. Tot ceea ce trebuie sa fac este sa aștept, nu? March 14, 2015.

I write sins, not tragedies. Fata care nu stie sa isi ceara scuze. 8211; Imi pare rau pentru data trecuta. Stii tu, daca am exagerat prin vorbele mele sau am spus ceva ce nu a fost OKDar trebuie sa intelegi. Niciodata nu am observat cat e de mare. Si are un fir de par blond fix in mijloc.

Pentru că trăirile sunt mereu altele. Marți, 30 septembrie 2014. Șa m-a apucat un dor să îți spun că mi-i dor. Ca un alchimist cu brevet de inventator, vine să amestece culori, să condimenteze adierea de vint cu stropi de ploaie ciobanească, să zbuciume trăirile primăvăratice și să reinvie dorurile. Oare cîte stele au cazut de cînd cu toamna asta nouă? Oare cîte doruri a stîrnit? Faptul că.

Așa cum este, se vede și se aude. Vorbind în cele din urmă cu o veche prietenă, am aflat că este foarte fericită. Când l-am văzut am crezut că e un miraj cu întruchiparea lui ce îmi tulbură conștiința, dar era el. Nu aveam cuvinte când l-am văzut. O să îl aștept? Dar pe mine ce ma vă costa? Noi doar nici nu ne-am văzut niciodată.

8220;Inflorise batranul cires, iar eu stateam rastignit sub el, in iarba moale si deasa, rasfoindu-i cu privirea milioanele de flori albe, care se strangeau intr-un mare buchet pe cerul albastru. In ramuris, aproape de varf, stateau la taifas, facand ca la un semn cirese rosii din florile albe, Dumnezeu si Sfantul Petru. Priveau lumea de sus, din ramurisul ciresului care tot crestea de o suta de ani.