Nu te mai ştiu, sau poate. Că nu te-am ştiut niciodată,. Căci părul tău lung şi ochii tăi verzi. Şi praf şi plumb mai greu ca-ntreaga soartă. Iar mâinile tale cu degetele lungi. Sculptau de nebune în chipul meu orb. Chipuri pe care poate voiai să le revezi,. Deşi erau de mult pierdute-n ape-adânci,. Adânci, negre şi tulburi, precum gându-mi nerod. Eu nu lupt cu fantome! Voiam să ţip atunci, Eu te iubesc şi-atât! Dar n-am putut decât să-ţi spun Ai să mă pierzi.

Ce fac eu aici? Muzică bună de la un bun prieten. Dacă tot e urât afară şi staţi în casă eu zic să ascultaţi ce cântă băiatul ăsta, părerea mea e că dă bine în sfori şi le ştie şi cu vocea. Internet Explorer, sau cum să te enervezi în doar 20 de secunde. E ca şi cum Mercedes ar face o maşină căreia nu-i merge semnalizarea, sau rămâne blocată, sau opreşte motorul când e activată. Pentru mine e de neînţeles. Iată mai jos o imagine care arată ce îi face Firefox lui Explorer. Am primit leapşa de la Lari.