We are currently working on an awesome new site.

Ne petrecem timpul in orase cenusii, in aglomeratii urbane, cu oameni ce trec grabiti pe langa noi. Sirene de la ambulate, accidente, politia, trafic intens si mult praf. Cautam ceva colorat in griul asta monoton si inafara de reclame frumos compuse nu agasim nimic. Florile mor pe sraturi mici cu iarba, copacii se usuca, oamenii sunt tot mai rai. Si mai nou in Tokyo. Marți, 4 februarie 2014. Nu Nu are tente pornografice titlul meu.

Strecurată printr-o pînză de păianjen. Prinsă de colțul ramei de la balconul ruginit. O cochilie goală de cicadă. Tristă, îngropată în praf, în cîntece frînte și în lacrimi. Scrumul de țigară strîns în mușuroaie. Din cutia goală de bere. Ecranul pîlpîind a revelații crude. Cu litere săpate în lumină și în retină. Crestînd vene și circumvoluțiuni și inimi. Mă mîngîi și te duci.

Acum trei ani priveam cum o lume se sfârșește, imaginile eram. Era stupefiant cum la câteva sute de kilometri totul era scufundat într-un mâl negru. În jurul meu, departe de cutremur, departe de tsunami, oamenii își vedeau de viață. Râdeau zgomotos, își continuau munca, mergeau la petreceri, mâncau, dormeau. Rte uşor să îi catalog hezi drept indiferenţi. Multă vreme m-a urmărit un sentiment de vinovăție, fie. M-a făcut să mi-o amint.

Luna August a fost explozibila, lumini fantastice care iti umplu sufletul de recunostinta, precum si arsuri stomacale, de piele si de suflet. Eram mai tarziu in cursul aceleiasi zile in metrou si ma uitam la toti oamenii incruntati, la toate privirile alea incrancenate, chinuite si supte de viata. Cu ce sunt mai grave problemele altora decat ale mele sau ale tale? Si tot asa, visul meu de a face cuiva bine, fara sa stie de unde a venit si doar sa ii umple sufletul de caldura si .