Joi, 30 iulie 2015. Vara, nisipul e ca o poveste. De la săruturi furate la prima lopățică de nisip, sunt toate istorisiri unice ale unui moment. De data asta, s-a oprit mai mult lângă șezlong, același de fiecare dată. Prima dată m-am simțit iritat, de ce se tot oprește acolo. Mi-am aruncat privirea pe lângă șezlong, unde văd o fetiță blondă, cu o pălărioară cu țestoase, mai mică de un an, ce se juca în nisip.

So I stood there for a while. I needed to force my brain into imagining all the pain all the people here felt and hoped that as they walked to me I ll get to force my heart to do so too. And maybe, just maybe, I ll stop winning at playing the victim. Cat de greu e sa te conectezi cu un om? Cate compromisuri sa faci inainte sa te pierzi? Cat dureaza pana doi oameni intr-un bol se transforma in aluat cald, dulce si uniform? Din diferiti sa-i faci egali.