Thursday, February 18, 2010. Letters Have No Arms Is Moving! Last week, Letters have no Arms. Will also be joining the Great Blogger Exodus Of 2010. And would be mightily pleased to see you there.

La più consistente scoperta che ho fatto pochi giorni dopo aver compiuto sessantacinque anni è che non posso più perdere tempo a fare cose che non mi va di fare. Am lasat in italiana cuvintele de mai sus pentru ca nu e greu de patruns sensul lor. E responsabil pentru ele si cred sincer ca fiecare dintre noi s-a gasit macar o data in viata, indiferent de varsta, in ipostaza lui. Cel care ofera monologul citat.

Vineri, 8 martie 2013. Parcă nu trecuse o zi. Cînd ocoleam lucrătorii care puneau becuri colorate în copaci. Scriind un lung, lung sms. Care avea s-o îndepărteze de mine. Trecuse mai degrabă un car de ani,. Un car de ocazii irosite de a relua legătura. N-a fost o zi însorită de primăvară. După aia, sigur că și eu mă schimbasem.

Era un octombrie placut, bun pentru purtat ochelari de soare si zburat, norocosule. Bun pentru calarit pe doua roti, si asta, asteptand din zi in zi ploaia, frigul, caloriferul cald. Calare, deci, imi purtam trasa peste ochi caciula neagra si priveam insistent iesirea. Prieteni, rude, cunostinte si oameni in general se perindau, cuprinsi de o ciudata apetenta pentru negru. Nu ne cunosteam, si era bine. Mi-ar placea sa spun ca pestele a fost bun, dar chiar nu mai stiu.