Vineri, 2 septembrie 2011. Pentru început ascultam un cintec care sa ne aminteasca ca toamna e plina de nostalgie, e frig si trist. Ca sa revenim la realitate vizionam reportajul de la ProTV. A bientôt, La Parisienne. Joi, 9 iunie 2011. Si ma uitam ce e mai n.

Miercuri, 6 aprilie 2011. Linkuri de întoarcere către această postare. Miercuri, 16 martie 2011. OARE CE NU SPUNE SI NU SCRIE OMUL DIN FERBINTEALA.

Am mai scris despre cat de importanta e dragostea tatalui pentru felul in care fiica infloreste mai tarziu. Probabil s-a inteles ca relatia mea cu tata a fost si este una mai dificila. Am amintiri fragmentate din acea perioada, probabil momentele in care caminul nostru se destrama, au sters clipele de memorat, care, stiu sigur! Nu tin minte momentele in care eu eram fetita lui tata. Stiu sigura ca au existat astfel de momente, doar ca nu stiu cand. Nu tin minte sa fi fost vreodata cea mai cea fet.

Acum mai tare ca niciodata. Mai e putin, si ne vom intoarce. Stiu ca si tie ti-e dor. Nu vorbim despre asta, dar stiu, se simte, cei carora le este dor de casa se stiu unii pe altii. Iarba taiata nu miroase ca acasa. Ploaia nu miroase ca acasa, soarele nu e asa de cald ca acasa. Cerul nu e la fel de albastru. Natura nu respira in acelasi ritm cu mine, eu respir ca dintr-un aer ce nu e de aici. Ok, cred ca eu sunt printre ultimii care afla noutatile. Nu ne-am iubit mai mult sau mai put.