Pe poteci, spre inima ta! Prima oara pe munte? Cel mai frumos jurnal.

Pastila din ploioasa lună mai. N-am mai scris de mult pe-aici. Păi dacă nici primăvara n-o fi omul ocupat atunci când? Ei bine, toate subiectele care m-au stârnit au fost din sfera mondenului, o sferă unde nici măcar nu voi neapărat să mă țiu informat, dar cum-necum, mă pălește. Așa-i făcută lumea asta în care trăim, după ceva cu folos cauți și-n gaură de șarpe și nu găsești, iar de ce nu-ți trebuie te împiedici și-n vis. Și ce e mai trist e faptul că au devenit.

Era plin de oameni, de toate tipurile. La un moment dat, o bãtrânã îi cere unei tipe sã-i cedeze locul pe scaun. 8211; Voi, din generatiile astea mai noi, tare nesimtiti mai sunteti! A fost reactia femeii bãtrâne. 8211; Nu suntem noi nesimtiti; voi, bãtrânii, sunteti învechiti! Ce, credeti cã totul vi se cuvine? Si asa s-a iscat o mare ceartã in tot RATB-ul, despre generatiile de acum si despre cele trecute. Factorii nu par sã se f.

Rock, sex, sida, incest. cel mai dubios vis pe care l-am avut vreodată. Răspunde, fir-ai al dracului , striga el, lovind cu pumnii în ușă. După câteva minute petrecute cu ochii în tavan, bărbatul s-a ridicat din par și a mers spre ușă, sprijinindu-se de piesele șubrede și vechi de mobilier. a luat mapa și a deschis-o. printre analizele care confirmau că băiatul din spatele ușii era bolnav de sida, se aflau și câteva poze cu tânărul blond, dar și cu mama acestuia. Și e ușor să presupui, să minimalizezi ef.

O Lume cu centrul pretutindeni și marginile nicăieri. Dacă eram in capitalism, te premiam! Durere, doar durere. A sufletului a oaselor a minții. O pot duce bucată cu bucată e a mea. Sunt primul pas al doilea pas și tot așa. Acum privesc cu toată ființa. Cum curge firul de apă. În cana din care tocmai voi bea. Ascult cum fâșâie cuțitul pe. Măsură ce tai felia asta de pâine. Sunt tot mai aproape de centru.

Într-un final mi-am făcut timp să încerc una din reţetele promise. Acum o săptămână am fost la Ivanov la Bulandra. Am cumpărat bilete la categoria 2, în primul rând. Și nici că m-am bucurat mai tare.

Eşti moartă pe dinăuntru, nu e nimic acolo! Trei luni mai târziu încă-mi răsună în cap în fiecare seară şi-mi face pielea de găină. Nu mă lasă să adorm şi dacă mă lasă, mă vânează şi-n somn. Şi-n cafea când mă trezesc, şi-n lacrimi la prânz, şi-n vin după amiază şi-apoi de la capăt. Ulterior a-nceput să aibă bănuieli cum că poate, totuşi, nu-i fericirea de vină şi-mi spune mereu.

Să ai grijă ce amintiri îţi faci. Asymp; Lasă un comentariu. Şi viaţa continuă, iar noi vom deveni bătrâni şi incapabili să ne mai schimbăm perspectivele, să ne reorientăm ne vom reproşa uşor sarcastici că poate, când eram în forţă, trebuia să facem altfel, să gândim altfel, să fim ceva mai atenţi la noi. The girl with a lonely heart. Mă gândeam să scriu a broken heart, dar m-aș fi răsfățat aiurea.

Despre dragoste si alte obiceiuri. My Life is My Message. L-am revăzut azi după patru luni. Credeam că ochii care nu se văd se uită. M-am ţinut tare cam o oră. Pe bune că le are. Tocmai ce a plecat de o oră. Probabil îmi va bântui iar mintea o lună. Acum zic că merită, dar voi vedea eu peste vreo 3 zile cât de mult a meritat. Ok, n-am mai văzut Parisul. Marea, stelele și el nu-s pentru mine.